And I say: Romania is my country

O personalitate armonioasa si complexa are ca dimensiuni fundamentale moralitatea si civismul. Morala e-un fenomen social, reflecta relatiile dintre oameni, stimuleaza comportamentul uman in concordanta cu cerintele sociale.
Civismul cuprinde legatura intre om si societatea din care face parte, mai clar spus, urmareste formarea omului ca cetatean, ca militant al drepturilor omului, pentru binele patriei si al poporului de care apartine.
Eh, iata subiect delicat: patria si poporul. N-am de gand sa fac aici apologia tarii si a oamenilor nascuti in ea, dar n-am putut sa las moarta ideea de educatie patriotica, ca o componenta a educatiei moral-civice.
La scoala, ai nostri copii inca mai invata ce e patriotismul. Atasamentul asta fata de pamantul natal, identificarea deplina cu poporul din care face parte, aprecierea si respectarea traditiilor, a limbii si a culturii, lupta si spiritul de sacrificiu pentru apararea independentei si libertatii patriei, increderea in viitorul si prosperitatea ei, cultul eroilor jertfiti pentru patrie... Suna dubios, nu? suna asa, a comunism fatis, a "mai lasa-ma dracului cu iubirea asta pentru tara!"
Astazi, cand spui "patriotism" iti vin imediat in minte imaginile cu Ceausescu fluturand mecanic din mana, coloanele acelea infinite de copilasi in uniforme apretate, cravata de pionier, tricolor simtit ca o povara dupa ce a fost purtat ore intregi in soare, cantece la unison despre cat de frumoasa, bogata si plina de oameni minunati e tara noastra. Asa ca, sub impulsul asta, preferam sa abandonam ideea de patriotism, s-o simtim anapoda, iesita din uz.
Si-atunci cum ii educam pe EI, cei in formare, cei care absorb cu nesat informatia, manati de o curiozitate maladiva? cum ii mai familiarizam cu frumusetile si bogatiile tarii noastre, cu trecutul sau istoric, cu jertfele aduse de stramosi, cu tezaurul cultural si artistic AL NOSTRU? Pe langa asta, trebuie sa le cultivam respect pentru valorile materiale si spirituale ale celorlalte popoare si natiuni.
Unde gresim? ce e in neregula in ideile pe care le insuflam lor, de ce auzim de la tineri: "Eu o sa plec in Italia, nu raman aici!". Sau Spania, Anglia, Canada. Tot una. De ce ei prind gresit notiunile si par a respecta ALTE valori, ORICARE altele, dar numai ale noastre nu?!
"Romania este o tara de cacat, cu oameni de cacat." Asta e mottoul nostru, e pancarda pusa peste harta tarii, e stampila aplicata nemilos de altii si de noi.
Noi insine ne etichetam a fi asa, noi ne aruncam de bunavoie in noroi, fara sa incercam sa schimbam ceva. Am putea face un dus, ne-am revigora si ne-am trezi. Mai puri, mai curati sufleteste, mai atasati de tot ce-i al nostru.

Eu sper si cred. Eu am vazut copii recitand de Ziua Eroilor cu emotie in glas "Acolo unde-s nalti stejari ..."
Inca ne mai putem salva.