I m so cheap, fără apostrof

M-am împrietenit c-un frappe care-avea ceva amar prin el. Era tare de-ți săreau creierii prin pai. Sau altfel spus, era tare de-ți săreau creierii prin pai. Nesscafe frappe-ul ăla mi-a făcut capătul. Red Bull cu de toate e minciună.
Sunt unpique incoIerentă. O fi de la somn. Sau de la nesomn, mai de grabă.
Și n-am nici accent ascuțit ca să-l pun pe frișca de la frappe, cu tot cu cafe.

Durere mare, monșer...

Domnul Goe este un specimen al acestor vremuri. Este odrasla ținută în puf încă de la vârste fragede, cu fusta mamei la îndemână ori de câte ori o situație simplă tinde să degenereze într-una care ar cere un bărbat ca s-o rezolve.
Am dat peste de-alde Goe tineri, sub vârsta majoratului, care primesc de la părinți tot ce le trebuie și mai ales ce nu le trebuie, pentru a avea o viață îndestulată. Copii ale căror teme de gramatică sunt făcute cu migală de mama, ființa cea mai dragă ce-i scuză atunci când ”puișorul” e copleșit de sarcini. Tot universul se înclină în fața acestor pui firavi, nimeni nu e îndeajuns de competent ca să-l instruiască pe simțitorul îmbrăcat în mariner sau în cavaler de roșiori. Și ”mititelul” are voie să facă tot ce-i trece prin cap, chiar dacă asta ar însemna să cheltuiasca într-o clipă bani buni pe nimicuri din plastic și cu baterii sau să vorbească urât cu orice ființă care nu poartă o aură ca a lui.

Am cunoscut, e drept, și domni Goe trecuți de 25 de ani, iar asta e partea cu adevărat tristă. E firesc și frumos să-ți iubești mama. Dacă însă după o vreme ai impresia că fără a o ține de mână nu reușești nimic în viața asta, atunci mă tem că ești condamnat a trăi într-un glob colorat. Un Goe matur (?!) al timpurilor noastre consideră că a face omletă e o treabă peste puterile sale, a avea un loc de muncă plătit decent e cu mult sub nivelul său de pregătire și a înnopta în cort e o adevărată expunere față în față cu doamna moarte.

Îmi place Caragiale, dar astfel de personagii n-aș primi în veci pe scena vieții mele, parol!

Fanpleonasm

Conviețuiesc împreună cu autosuficiența mea proprie, mi-e drag egocentrismul meu personal.
Mi-ador cele o mie de calități bune, mai mult decât cele nouăsutenouășnouă de rele defecte.
Sunt mișto, o spun cu falsă modestie.

de-astea

Am ajuns la mâna unor oameni incompetenți. Oameni de-ăia care fac multe greșeli de exprimare și care te privesc de sus, de pe muntele lor de căcat. Superbisim.

Am mâncat salată cu ridichi, un deliciu.
De vreo două zile mi-e somn încontinuu.
Aștept 1 mai, cu tot cu teniși în picioare.

Versus

Rochiță și cozi împletite:
”- Auzi, eu am văzut o stea cum cădea și mi-am pus o dorință.
- :|
- O să se-mplinească?
- :|
- Când? mâine o să se-mplinească?
- :|
- Hai, măi... eu vorbesc serios!”

Pantaloni cu bretele, șapcă cu Spider-Man:
”- Tu la ce levăl ai ajuns?
- La 5, dar mai am...
- Aa, păi ești slab. Eu-s la 8 și-am și magie! O să ajung gamemaster dacă trec de toate levălele!”