RETROspectivă

Am avut sunetele în urechi, fără căști ce-i drept, și-am adunat între degete fire de nisip, așa cum îmi propusesem.
De fiecare dată am avut lângă mine suflete cunoscute sufletului meu.
Vorbesc despre nebunia furtunii de vară în mijlocul căreia ne-am aruncat uneori cu tot cu sandalele cu toc, despre valurile sărate în iureșul cărora ne-am avântat îmbrăcați doar cu râsetele tinereții și despre serile de august în care ne-am certat cu Bachus, ținându-i piept până la ultimul strop.

Păstrez în mine încă pianul care-mi cântă în surdină.
Și zâmbesc a vară.