Harap-Alb e mic copil

Toată lumea-l știe pe nebunul de Bear Grylls. Mi-e drag omul ăsta la maximum, are o atitudine de te face să-nțepenești în fața televizorului și o voce care-ți ridică inima până-n gât. Cine nu-l știe, ar face bine s-arunce ochii mai des pe Discovery.
Păi c-un bărbat ca ăsta lângă tine știi că și la capătul lumii ești în siguranță.
Mă gândesc totuși că în general masculul ar trebui să te protejeze cumva, să-ți dea puloverul lui dacă ți-e frig, să-ți țină umbrela deasupra creștetului când toarnă cu găleata, să te apere de maidanezi - zic.
” - Stai liniștită, e Cristi cu noi, ne trece el de javrele alea.
- A, dar pe-acolo sunt câini, mi-e frică de câini! Treceți voi mai în față!
- ?! ?! ”
Trist.
Revenind la bărbătoiul de Bear, pe lângă faptul că e un familist (într-una dintre emisiuni a arătat pozele țiplate -pe care le ținea in pantof- cu soția și copiii lui) e un neînfricat ce emană adrenalină prin fiecare por.
Nu mai spun cum reușește el să o scoată la capăt deși se află în pustietatea deșertului, în haosul junglei sau în gerul Siberiei. Plus că e un mâncău cum nu s-a mai văzut! Ingerează lejer scoarță de copac, viermi, șopârle și alte târâtoare, ca în caz extrem să le asezoneze cu propria urină.
Eu am tot respectul pentru eroul ăsta!

lunigordnA

Prin iulie anul trecut mi-am făcut blogul ăsta. Am fost atât de impresionată de o scenă văzută într-o zi, încât am spus că merită să scriu despre durerea unui om greu încercat. M-a emoționat până la lacrimi, recunosc.
Mă uit acum la postarea aia și-mi vine să râd. Dacă stau să analizez și titlul, abia îmi stăpânesc lacrimile. De râs de data asta.
Bărbatul acela rănit până în adâncul inimii are acum o iubită cu douăzeci de ani mai tânără. Și-a bagat chiciorul în ea de inimă, cum ar veni.

Cică să mai crezi în mituri...

Perseverență cu ochi albaștri

” - Mami, știi... eu vreau o pisică!
- Da, ca apoi să o pierdem pe afară cum am mai pățit...
- Când?
- Când ne-a lăsat-o Alina pe a ei.
- O să avem grijă de ea. Te rooogg, că pisicile nici nu cresc repede, rămân pui.
- E costisitoare o pisică. Și mai și mușcă uneori.
- Și ce dacă! Nu mi-e frică, are dinții mici. Vreau pisică, te roooogg.
- Știi bine ce părere are tati despre ținutul animalelor în casă.
- Tati e răutăcios... da' eu vreau o pisicăăăăă...
- ... ai văzut astăzi că doamna le-a dat celorlalți copii exerciții de care făceam noi aseară?
- N-am văzut, dar eu vreau pisicăăăăă...
- Uite, îți luăm un papagal cum avea Andrei.
- Nu vreau papagal, că nici măcar nu știe să vorbească.
- Păi nu toți papagalii vorbesc, dar ei se joacă cu tine, stau pe umărul tău, pe mână.
- Eu vreau pisicăăăăă, nu-mi plac papagalii! Ție îți place papagalul, mie îmi place pisica. Uite, tu-ți iei o pisică și eu un pap... ăăăă, uff ... tu-ți iei un papagal și eu o pisică.”

Două mânuțe strâng la piept o poză cu trei pisici.

Bolnavul închipuit - comedie

Probabil toți avem în noi un dram de ipohondrie. Ai impresia că te dor rinichii, că te înțeapă inima, că migrenele alea sigur ascund ceva, că durerile în spate trădează cine știe ce afecțiune închipuită a coloanei.
Îți iei inima în dinți și te duci la doctor ca să afli că n-ai nicio problemă de sănătate. Dincolo de faptul că înainte de a intra în cabinet parcă nu te mai doare nimic, te simți mai în putere ca niciodată și te-ntrebi ce cauți oare acolo.
Ești fericit și-ți zici că mare tăntălău trebuie să fi fost ca să te crezi suferind de ceva.
Apare însă întrebarea: ”Oare ăștia au făcut ca lumea analizele?” La câte povești am auzit despre cum acționează doctorii când vine vorba de consultații, aproape că nu mai ai încredere nici în constatarea scrisă negru pe alb: sănătos tun.

Mă-ntreb cum e mai rău: să afli că n-ai nicio afecțiune, dar totuși să ai impresia că ești bolnav - ipohondria în forma ei maximă sau să te crezi sănătos țiplă și să descoperi într-o zi că te-au mâncat viermii pe interior?

Nani, nani

Știi... uneori mă visez pe un vârf de munte, înconjurată de cer. Alteori, stau într-o poiană cu iarbă crudă și-mi intră greieri în sân.
Între degete strâng fire de vise, în urechi am vise în loc de cercei, pe buze îmi răsar vise cu Feți-Frumoși.

Dup-aia vine moș Ene și-mi targe-o cizmă-n frunte ca să mă trezesc.
Restu-i cântec de adormit copiii.