Perseverență cu ochi albaștri

” - Mami, știi... eu vreau o pisică!
- Da, ca apoi să o pierdem pe afară cum am mai pățit...
- Când?
- Când ne-a lăsat-o Alina pe a ei.
- O să avem grijă de ea. Te rooogg, că pisicile nici nu cresc repede, rămân pui.
- E costisitoare o pisică. Și mai și mușcă uneori.
- Și ce dacă! Nu mi-e frică, are dinții mici. Vreau pisică, te roooogg.
- Știi bine ce părere are tati despre ținutul animalelor în casă.
- Tati e răutăcios... da' eu vreau o pisicăăăăă...
- ... ai văzut astăzi că doamna le-a dat celorlalți copii exerciții de care făceam noi aseară?
- N-am văzut, dar eu vreau pisicăăăăă...
- Uite, îți luăm un papagal cum avea Andrei.
- Nu vreau papagal, că nici măcar nu știe să vorbească.
- Păi nu toți papagalii vorbesc, dar ei se joacă cu tine, stau pe umărul tău, pe mână.
- Eu vreau pisicăăăăă, nu-mi plac papagalii! Ție îți place papagalul, mie îmi place pisica. Uite, tu-ți iei o pisică și eu un pap... ăăăă, uff ... tu-ți iei un papagal și eu o pisică.”

Două mânuțe strâng la piept o poză cu trei pisici.