Probabil toți avem în noi un dram de ipohondrie. Ai impresia că te dor rinichii, că te înțeapă inima, că migrenele alea sigur ascund ceva, că durerile în spate trădează cine știe ce afecțiune închipuită a coloanei.
Îți iei inima în dinți și te duci la doctor ca să afli că n-ai nicio problemă de sănătate. Dincolo de faptul că înainte de a intra în cabinet parcă nu te mai doare nimic, te simți mai în putere ca niciodată și te-ntrebi ce cauți oare acolo.
Ești fericit și-ți zici că mare tăntălău trebuie să fi fost ca să te crezi suferind de ceva.
Apare însă întrebarea: ”Oare ăștia au făcut ca lumea analizele?” La câte povești am auzit despre cum acționează doctorii când vine vorba de consultații, aproape că nu mai ai încredere nici în constatarea scrisă negru pe alb: sănătos tun.
Mă-ntreb cum e mai rău: să afli că n-ai nicio afecțiune, dar totuși să ai impresia că ești bolnav - ipohondria în forma ei maximă sau să te crezi sănătos țiplă și să descoperi într-o zi că te-au mâncat viermii pe interior?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu