Feliz Navidad?

Ce-am făcut de două săptămâni încoace?
Am văzut cum ninge liniștit cu fulgi mari, am văzut documentare despre perioada comunistă, m-am uitat la filme inspirate din perioada 89, am văzut iar cum ninge și m-am enervat că nu se putea circula de nicioculoare.
Am stat cu drag la o vorbă cu ai mei prieteni, nu ne-am făcut cadouri, n-am băut vin fiert și nici n-am plecat la munte.

Ăsta-i Crăciun de om bătrân.

Kiss from a rose

Astăzi mi-a fost dat să văd altă trăsnaie: flori naturale care aveau imprimată pe câte-o petală o fotografie. Adică, în ce hal am ajuns de kitsch-oși încât să murdărim frumusețea unei flori smulse din pământ cu un tuș negru otrăvitor ochiului uman?
Inovația asta o să prindă, așa simt, în curând n-o să mai poți cumpăra o floare fără să nu te întrebe vânzătoarea: ”Bun, doriți trandafiri albi, dar cum să fie: trandafiri cu Mihăiță, trandafiri cu Maria Dragomiroiu, trandafiri cu Jean de la Craiova?”
Ne-am cosmetizat până la limita neînțelesului, am băgat coloranți în sucuri, E-uri în mâncare, îngrășăminte dubioase în plante (macar arătau natural!) și acum de ce să nu le și ștanțăm pe cele din urmă cu vreun chip nemuritor?

Mie personal, dacă ar îndrăzni să-mi aducă vreun flăcău trandahiri cu poza mea pe vreo petală sau și mai rău, cu poza lui, jur că l-aș pune să înghită spinii direct cu tulpină!

Leidi CaCo

Doamna Columbeanu,

Vă mulțumesc pentru anii aceștia în care m-ați răsfățat cu tot ce mi-a dorit inima atunci când veneați pe la noi. Îmi place mult când mă urcați în magaoaia aceea pe patru roți și mă lăsați o zi întreagă să ma distrez la salonul de coafură. Acolo sunt mai multe tanti drăguțe care vă pupă în fund și se simt nevoite să mă pupe și pe mine, dacă vor într-adevăr un bacșiș gras. Asta-mi place teribil! Dar cel mai tare mă încântă tânărul cu foarfeca la brâu, cu un genial accent italienesc. El cântă și dansează cu mine, facem împreună morișca și ne jucăm de-a plăcintele, iar dumneavoastră stați tolănită pe-un scaun moale, în timp ce o doamnă vă piaptănă cu migală.
Mi se pare că nu aveți răbdare cu mine, dar eu vă înțeleg: manichiura aceea nu poate fi întreținută ușor. Știu că sunteți o semi-femeie ocupată, prezentările de modă și apariția prin emisiuni vă ocupă tot timpul.
Oricum, sunteți drăguță.
Ce vroiam de fapt să vă spun: am acasă un nene cărunt care vă așteaptă mereu cu interes.

Cu drag,
Irina.

December Fools'Day

- Alo, domnișoara XY (adică eu)?
- Da, spuneți, cu ce vă pot ajuta?
- Aaa... (urmează o voce acuzatoare) Am înțeles că luați șpagă. Ce aveți de spus despre asta? Vi se pare normal să ”practicați” așa ceva în meseria dumneavoastră?
- ?!
(și-aici au început să mi se deruleze pe dinaintea ochilor toate scenele cu mine în câmpul muncii, toți anii ăștia în care am lucrat cu oamenii, chipuri vesele și antipatice, sacoșe goale și voci tremurânde)
Nu-mi aminteam să fi luat vreun ou, vreun calup de branză sau vreo ceafă de porc în gentuța mea, de bani ce să mai vorbim... Ciudat, îmi zic, n-am luat șpagă și totuși mi-a tremurat inima. C-așa suntem noi învățați, când ni se aruncă rapid în meclă vreo acuză să ne gândim de două ori înainte de a nega. Tocmai prin asta părem vinovați.

”- Domnule B, ați lovit acest copil?
- A, nu știu, nu-mi amintesc, o să revin cu un comunicat.”

Nu, acum pe bune: nu-mi aminteam clipa în care să fi scris promovat în schimbul unei găini dolofane.
- Hâ?
- Hai du-te-ncolo, ți-a cam țâțâit fundu', a?
Și apoi râsete în difuzor.

Lasă, Gogule, și când ți-oi face-o eu ai să zici aman, puiule! când îi scăpa de mâna mea.