Stare

„ ...Când eşti trist de tot, îţi vine să dormi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale... Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi...Dar când te deştepţi? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou!...

...De ce cădeau frunzele?... Fiindcă venise toamna...Frunzele erau moarte?...Nu. Frunzele cădeau şi mureau jos, pe pământ, fiindcă venise toamna... Toamna...
Frunzele cădeau sau vroiau să cadă?... Dacă venise toamna!... Ce să mai facă ele pe crengi!...
Când vine toamna păsările pleacă şi frunzele cad...
Dacă as fi fost o frunză pe creanga nucului, şi ar fi venit toamna, ce-as fi făcut?... toate frunzele din jurul meu ar fi căzut, şi eu as fi rămas din ce în ce mai singur – aşa cum eram acum...Da. Şi m-as fi aruncat de pe creangă... şi m-ar fi luat vântul, şi m-ar fi amestecat cu celelalte frunze, şi cine ştie unde m-ar fi azvârlit...şi nimeni-nimeni n-ar mai fi ştiut de mine... "

(Dupa I. T.)