Proști, da' mulți sau mulți, da' proști?

Sufar de imbecilofobie. Cand vad un prost in fata mea, imi vine sa-mi iau campii. N-am de mult afectiunea asta. Da' ma bucur ca o am, sincer.
Era buna zicala aia: "Cu prostul sa nu te pui, c-are mintea odihnita." Eh, eu una m-am pus cu prostu'. M-am lansat in discutii cu prosti sau proaste, am incercat sa le explic la nesfarsit niste lucruri foarte simple de altfel, dar pe care prostu', ca d-aia ii spune prost, nu le poate pricepe cu mintea lui proasta.
"Uite, cioara este neagra!"
"A, pai cioara nu e neagra!"
"Tu esti prost? nu vezi ca e neagra?"
"Nu, n-are cum."
"Pai tu n-o vezi?"
"Nici n-are rost sa ma uit, cioara nu e neagra, atat iti spun."
Ma-ntreb care dintre noi a fost cu adevarat prostul. Ala prost care o facea pe desteptul sau desteptul ala care parea acum un prost?

Cel mai greu lucru de pe lumea asta este sa te inhami la explicatii cu un prost. Sa ai o disputa cu el, sa-i combati prostia, sa crezi ca mai poate fi salvat. Da' prostu' isi sustine ideea, prostu' vine cu multe argumente proaste si crede ca el are dreptate intotdeauna. Prostu' crede ca poate lua nucile cu furca si incearca treaba asta de o suta de ori, plin de ambitie prosteasca. Si dup-aia conchide ca ala care a inventat furca a fost idiot.
Atat de des am intalnit prosti, atat de mult am incercat sa caut cuvinte potrivite (saracu' Arghezi!) ca sa conving imbecilul ca se insala, incat am obosit.
Si-acum, cand intalnesc prostu', stau deoparte. Imi odihnesc si eu mintea, imi rezerv energia pentru discutii cu oameni mai scuturati de soarta.
Ca iti dai seama, inca de la prima intalnire, c-ai de-a face cu un prost. Si e mai bine sa te retragi frumos, sa vorbesti despre vreme (asta daca trebuie neaparat sa intretii o conversatie cu el) si dup-aia sa dispari in ceata, ca sa nu mai dai ochii cu specimenul.

Doamne, apara si pazeste!