Vara trecuta

Soarele a apus demult, s-a pierdut in mare si-a lasat in urma-i praf de aur. Talpile ni se afunda in nisipul moale. Mi-e frig, ma cuprinzi in brate si mi-e cald apoi. Mergem mult asa, auzind doar tipatul valurilor, mangaiati de vant.
Stiai ca vantul canta altfel la mare? stiai ca cerul, aerul si pamantul sunt mirifice in coltul asta de lume? ca NOI ne metamorfozam de cum punem intaiul deget pe nisip?
Gasim un sezlong parasit, langa o umbrela inchisa si ne facem culcus acolo. Sunt udate de roua. Roua din MARE. Sunt sarate ca si buzele tale din care ma-nfrupt cu nesat. Port tricoul tau, ne uda valurile, nestavilite ca trairile din noi.
Imi spui o poveste de demult despre epava de la orizont, iar eu iti sorb cuvintele cu ochii.
Aud in departari muzica vesela si peste ea chicotele unor tineri exuberanti.
Cativa alearga inspre noi si ne fac semn sa pornim la jogging pe mal. Zambim.
Zambim si ne avem unul pe altul.

Candva eram trei: eu, tu si MAREA...