Stii ce este iubirea. Iubirea e sentimentul acela profund care-ti inunda fiinta, iubirea ocupa toate camarile inimii si trece dincolo de ele.
Sigur poti spune ca iti iubesti mama sau tatal, bunicii sau fratele. Stiu, e o altfel de iubire decat cea pentru „jumatatea ta”, dar tot iubire e.
Asa ca ai putea sa-ti faci idee cam cat atarna in balanta cantitatea de iubire adevarata, fie ea si pentru familie. Stii bine ca „a iubi pe cineva” inseamna a-l iubi pana la batranete si dincolo de ea.
Eh, pornind de la asta, gandeste-te o clipa de cate ori ai crezut ca iubesti o persoana abia aparuta in viata ta?
De cate ori n-ai simtit ca persoana aceea e stapana peste toata casa sufletului tau, ca e demna a fi pusa alaturi de cei dragi tie, pe care cu adevarat i-ai iubit de cand te stii?
Si-atunci, poate ca ai rostit cuvintele „te iubesc” cu usurinta, fiind sigur ca omul acela merita pe deplin kilogramele de iubire de la tine.
Ma-ntreb acum daca nu cumva te-ai pripit. Daca nu cumva ne-am avantat toti degeaba, rostind sintagme pe care celalalt nu le merita. Ce au fost ei in fond? Trecatori prin existenta ta, parteneri de gimnastica, franturi de atasament intr-o viata pe care nu vrem s-o petrecem singuri.
Cum poti spune „L-am iubit in anul acela, cat am fost impreuna…” ? Iubirea poate fi masurata, iubirea are inceput si sfarsit? Iubirea se naste si moare intr-o clipa? Judecand dupa intensitatea sentimentului pe care-l cunosti inca din primele clipe de viata, putem spune ca ce ai simtit pentru toti ceilalti a fost cu adevarat IUBIRE?
Ma indoiesc. Nu cred ca iubirea, in adevaratul ei inteles, dureaza cateva luni sau cativa ani. Poate ca e atasament, obisnuinta, drag de cineva, oricum vreti sa-i spuneti, fara insa a pomeni de iubire.
Un individ s-a suparat crunt pe mine candva, pentru ca dupa trei luni eu nu-i spusesem „te iubesc” . Suntem setati sa spunem lucrul asta asa, din bun simt?! Ne uitam la ceas si apoi inganam o declaratie pentru ca, vorba aia, a trecut ceva timp si incepe sa se simta omul frustrat, ca el a zis deja. Mi-e sila de asta.
Stiti ce? Numar pe doua degete de cate ori am spus te iubesc unui „el” si parca mi-e ciuda ca am irosit cuvintele. Astazi, sintagma de care aminteam nu mai reprezinta nimic pentru mine si nici pentru „ei”. Mai de graba am spune „esti simpatic”, „imi place sa stau cu tine”, „m-am obisnuit cu tine”. Astea-s mai umane si pana la urma mai sincere.
Tu de cate ori ai spus „te iubesc” ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu