Happy Birthday!

Era candva la televizor un spot tare interesant, despre prietenie. Adaptat la mine insami, el ar suna cam asa:
Cunosc 100 de oameni. Dintre acestia, doar 50 imi stiu numele de familie, 30 ma au in telefon, 10 m-au ajutat sa mut mobila, 5 m-au lasat sa le conduc masina.
Insa, dintre toti, doar pe 3 i-as suna noaptea sa ma ajute.

Pana la urma, in acceptiunea mea, PRIETEN imi este cel care nu ma accepta doar cand sunt in toane bune, ci cel care ma suporta si in zilele rele. Imi este prieten cel care imi stie slabiciunile, cel care m-a lasat sa-i plang pe umar sau m-a ridicat in brate cand am castigat.
Si toate astea pentru ca, intr-o intelegere tacita, am facut si eu aceleasi lucruri pentru el, ca pentru un om drag, intrat la sufletul meu.

Cu un prieten nu este nevoie sa vorbesti in fiecare zi, pentru ca stii ca un telefon nu face doi bani in relatia asta si ca ce aveti voi nu atarna intr-un fir de ata. In fata unui prieten poti sa-ti lasi lacrimile in voie, caci nu va ascunde in el vreo bucurie pentru necazul tau. Cu un prieten, certurile au alta culoare, vin din nimicuri si sfarsesc in rasete. Langa un prieten ai caldura mereu, venita din launtrul fiintei, deschisa intr-un zambet sau o vorba calda.
Pentru un prieten aduni cele mai frumoase ganduri si simtiri, le tii aranjate in „sifonierul” cu lucruri bune si le porti zilnic cu tine.

Printre toate acele 100 de persoane, am sigur unul care merita a fi numit prieten: Alex.
Si stiu cu certitudine ca, daca l-as suna in toiul noptii c-am ramas fara benzina in intersectie, ca m-a inundat vecinul de la patru sau ca mi-am prins degetul la usa, n-ar ezita sa ma ajute.