buletin METEO expirat

Trecerea de la un anotimp la altul e cea mai mare dubiosenie inventată vreodată. Mai cu seamă perioada asta vară-toamnă. Sora ei geamană, iarnă-primavară, e in aceeasi categorie.
Daca ai idee ce este jocul de stradă alba-neagra inseamnă că stii la ce mă refer. Stai face to face cu omu’, ochesti bila de sub pahar, ăla le intoarce bolborosind niste rime din care nu-ntelegi decat „albă”, „neagră”, „castigatoare”.
Bun. Ti-ai pune si gatu’ in joc, n-ai ce pierde, doar ai ochit bila aia blestemată de cum a intrat pe gura paharului. Ai vazut-o bine, stii unde e, n-ai indoieli. Ei, si cand te-mpinge necuratu' să indici paharul, poc! in bretonul gelat, nu ghicesti, ai un fler de doi lei, teapă! Un fel de - bila e la ăla in buzunar.
Cam asa stă treaba si cu vremea.

Intr-o dimineată, cand mă pregăteam să plec spre munca cea de toate zilele, am scos mai intai capul pe fereastră, să adulmec vantisorul ăsta de toamnă. M-a izbit destul de rău in freza, m-au trecut frisoanele si mi-am zis că toamna si-a intrat in drepturi. Asta ar fi fost in mod normal ok, ca să stiu si eu ce materiale să-mi arunc pe trup.
Pune-ti ghetele si paltonul, ia-ti si un pulover lejer pe dedesubt, că vorba aia, copacii din spatele blocului nu degeaba se pleacă la pămant. E groasă.
Ies echipata din casă, purtand cu mine un zambet tomnatic pană-n urechi.

La intoarcere, pe la ora 4, simt treptat cum paltonul mă incomodează si cum ghetele nu-si au locul in picioarele mele pe o vreme asa călduroasă. Măi să fie! Mă uit in jur si mă simt ultimul om, cu palton (purtat acum pe mană ce-i drept), pulover si ghete. Lumea e relaxata, veselă, cu cate-un cardigan aruncat intr-o doară, suflecat la maneci, cu tenisi moi, comozi.

Asta-i un nou anotimp. Anotimpul hibrid, anotimpul in care vantul nu mai este vant, in care soarele nu mai este soare si in care oamenii sunt niste dezorientati, ca la un carnaval dubios. Fiecare pare a merge după propriul calendar.

N-are rost să mai spun că a doua zi am scos iar capul pe fereastră, m-a lovit acelasi vantisor perfid si i-am ras in nas. Am optat cu soarele care se intrezărea, asa cum făcuse cu o zi in urmă, iar eu nu-i dădusem crezare.
Mi-am pus ghetele in cutie, paltonul la naftalină, m-am inarmat cu fustă si cămasă, pantofi si zambet văratic de astă dată, da' tot pană-n urechi. N-are rost să mai spun nici că mi-a fost frig, că mi-am dorit ghetele si paltonul toată ziua, c-am invidiat oamenii trecuti deja pe hainele de iarnă.

Dupa experienta asta am hotărat să port permanent cu mine, atunci cand ies, un rucsăcel cu două-trei piese vestimentare specifice fiecărui anotimp, ca să nu mă mai surprindă nimic.

P.S.: Intr-un buzunar mi-am pus costumul de baie. Poti să stii vreodată cum si-o ia in cap soarele ăsta in plină iarnă ?!