Doleanță

Dragă domnule Timp,

Noi, captivi naivi în lanuri de grâu, venim în fața dumitale cu o mare rugăminte: încetează s-alergi fără să te uiți în urmă. Lasă-ne să te putem prinde între foile cărții de pe noptieră, în fumul țigării de dimineață sau în zâmbetul unui copil.

Promitem în schimb să te colorăm în roz și să te păstram printre literele noastre cele mai dragi: A și B. Numai între ele jonglăm - am învățat ca niște copliandri ce suntem să le numărăm și să le aruncăm către dumitale sub diferite forme: capace de pepsi și origami.

Am vrea deasemenea să dai drumul pe Dunăre clepsidrelor noastre. Nu știu să înoate și oricum ni se par inutile, căci nu dăm doi bani pe firele de nisip. Nouă ne plac doar melcii, iar ei, știe toată lumea, au tot timpul din lume.
N-o lua, domnule Timp, ca pe-o sfidare, dar să știi că noi deja am smuls limbile ceasului din perete.

Fără drag,
niște călători.