You can buy me with an emotion

Într-o zi m-a întrebat cineva ce cred despre emoții.
M-au cuprins atunci emoțiile pentru că întrebarea venea de la cineva special. N-am știut ce să-i răspund. Uneori, de la a avea emoții până la a trece drept nătâng nu-i decât un pas.
Am zis într-o doară că emoțiile din viața mea sunt de cele mai multe ori superficiale.
S-a mirat. A vrut să știe dacă am fost pe vreun stadion plin vreodată.

Există emoții de intensități diferite? emoțiile se împart în emoții profunde și emoții de suprafață? Am putea avea un carnețel cu două file în care să notăm fiecare emoție pe fila ei, ca să nu le-ncurcăm. Emoțiile din prima zi de școală, emoția primului sărut, emoția întâlnirii cu cineva important, emoția nașterii primului copil. Astea toate ar merge la prima categorie.
Urmează emoțiile ”ușoare”, emoții când aștepți un telefon, emoții când dai un telefon, emoții când afli rezultatul unui examen picat.

De câte ori oare n-am avut emoții care s-au dovedit a fi în van mai târziu... emoții după care mi-a părut rău. Am regretat că mi-am pus trăirile la treabă, că mi-a fost răscolit sufletul, fie și pentru o clipă.

DAR, dincolo de toate astea, emoțiile te fac mai frumos. Îți dau soare-n priviri și-l lasă pe celălalt să pătrundă, măcar temporar, în lumea ta interioară.