Am mai spus că urăsc prostia. Prostia crasă, născută din lipsa celor șapte ani de-acasă sau din lipsa cărților în bibliotecă, din frustrări adânci sau din toate astea la un loc.
Când prostul ajunge să-ți ordone, să te controleze și să-ți ceară socoteală, îmi vine sa vomit.
Zilele trecute am cunoscut un reprezentant al acestei categorii.
Nu se poate să intri într-o încăpere plină cu oameni și să nu îi saluți. Nu se poate să n-ai habar a încropi două rânduri scrise corect în limba română, dar să te crezi superior. Nu se poate să pui la colț un om cu câteva zeci de ani în plus și să n-ai nicio remușcare. Nu se poate să iei în râs oameni cu un IQ vădit superior ție.
Ba se poate, ce tot zic eu aici, ba se poate! Dacă ești PROST, se prea poate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu