sâmbătă, 29 mai 2010

Enervant superlativ

Vecinii mei sunt cei mai minunați din toată scara.
Serios vorbind, nu e pur și simplu adorabil să încerci s-adormi la ora 3 dimineața și pereții să-ți bubuie?
Vreți să vă zvârcoliți minute întregi între perne? Vreți să căutați cu disperare să v-ascundeți urechile la subsuoară? Simplu: dați la maximum Pamparaamericano sau Ai laic dătrompet. Merge garantat.
Mi-am zis că-i greșeala mea, până la urmă. De ce nu m-am culcat la ora 10, ca tot omul normal? Aș fi dormit dusă, fără a ști de partiul sălbatic de la etajul 4.
M-am dus la ușa vecinului în plină noapte și i-am dat un cd cu muzică adevărată. Măcar să mai pună din când în când și ce-mi place mie, dacă tot ascultăm muzică împreună.

Știu că ”minunat” n-are grad de comparație, dar ai mei sunt de departe ”cei mai minunați”, fără supărare.

miercuri, 19 mai 2010

enchanté

într-o zi au pătruns în mine vibrațiile unui pian.
au umblat așa, de nebune, prin timpanele mele, apoi și-au croit drum până la inimă.
de-atunci merg cu pianul după mine, fără să-l vadă careva, fără să-l audă.

de la un timp zâmbesc, semn că cineva s-a așezat pe scăunelul din fața lui și-mi cântă.

marți, 11 mai 2010

Definiții.

”unde ești?”
”dacă vrei să fiu absolut exact, nu-s. Dacă vrei ceva mai usor de înțeles, modifică întrebarea. Pot răspunde în două moduri: absolut sau convențional.”
”n-așteptam răspuns. Există întrebări fără răspuns.”
”așa-i, o întrebare nu obligă la un răspuns.”
”un răspuns nu presupune o întrebare .”
”o acțiune nu presupune un scop.”
”un scop nu implică un efort susținut.”
”un efort nu înseamnă a parcurge o cale, poate fi doar derapaj, o căutare nu înseamnă că există și o destinație.”
”o așteptare nu înseamnă și speranță.”
”o speranță nu înseamnă mai multe șanse.”
”o șansă nu înseamnă reușită.”
”o alegere nu inseamna liber arbitru.”
”o decizie nu înseamnă hotărâre.”
”un zâmbet nu înseamnă încântare.”
”o propoziție nu înseamnă inteligență, un dialog nu înseamnă comuniune, tăcerea nu înseamnă inconștiență.”
”o îmbrățișare nu înseamnă că-ți pasă.”
”o amintire nu înseamnă interes.”
”Onestitatea înseamnă frică?”
”Onestitatea înseamnă împăcare cu mine. Dar pentru tine?”
”Pentru mine înseamnă autocunoaștere, pentru tine înseamnă respect.”
”Învățăm să ne cunoaștem până-n ultima clipă. Asta-nseamnă că suntem onești până la moarte?”
”Învățarea continuă până la moarte. Cunoașterea se trăiește, onestitatea este dovada.”

-Ce-ți face sufletul?
-Momentan seamănă cu un lac.
-Lac fără lună în el?
-Cu lună.
-E un lac frumos . Pare adânc.
-N-am zis contrariul niciodată.
-Ai înecat pe cineva vreodată în el?
-Nu, a fugit. Eu însă era să nu scap.
-De ce să nu scapi, te-ai prins în tine?
-Era să mă înec.
-E mai bine să te-neci în tine decât în altcineva.
-Da. N-am mai încercat și alt lac după spaima trasă.

duminică, 9 mai 2010

Cât costă o îmbrățișare?

O îmbrățișare e o contopire de brațe.
Dai dorul tău, în schimbul altui dor.

”Bună ziua, trup de îmbrățișat!”
”Bună să vă fie inima, mâinilor!”
”Acum îți spunem la revedere.”
”Spune-ți-mi!”
”Bine te-am regăsit.”

miercuri, 5 mai 2010

”T” mare, de la mop

Mi s-a rupt mopul azi. Eram tare avântată în a-mi curăța podelele, asta-i cert. Am rămas cu mănunchiul ăla de sfori răsucite în mână și-am plâns. Adică, am plâns de mila parchetului nesatisfăcut cu pronto-lemn-curat.
După asta mi-am șters lacrimile și mi-am amintit cu nostalgie de ”mopul” acela minunat, de-l împingeau femeile de serviciu de la școală, dintr-un capăt într-altul al holului. Ce călătorie! Era fascinant să vezi TEUL ăla cât toate zilele, alunecând în voie, așa, despuiat, numai c-o cârpă udă trasă pe el. Bun băiat teul din gimnaziu! Nu te lăsa la greu. Să fi avut acum unu de-ăla, mulțumeam parchetul.

Am plâns iar, cu nostalgie cu tot de data asta.

marți, 27 aprilie 2010

I m so cheap, fără apostrof

M-am împrietenit c-un frappe care-avea ceva amar prin el. Era tare de-ți săreau creierii prin pai. Sau altfel spus, era tare de-ți săreau creierii prin pai. Nesscafe frappe-ul ăla mi-a făcut capătul. Red Bull cu de toate e minciună.
Sunt unpique incoIerentă. O fi de la somn. Sau de la nesomn, mai de grabă.
Și n-am nici accent ascuțit ca să-l pun pe frișca de la frappe, cu tot cu cafe.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Durere mare, monșer...

Domnul Goe este un specimen al acestor vremuri. Este odrasla ținută în puf încă de la vârste fragede, cu fusta mamei la îndemână ori de câte ori o situație simplă tinde să degenereze într-una care ar cere un bărbat ca s-o rezolve.
Am dat peste de-alde Goe tineri, sub vârsta majoratului, care primesc de la părinți tot ce le trebuie și mai ales ce nu le trebuie, pentru a avea o viață îndestulată. Copii ale căror teme de gramatică sunt făcute cu migală de mama, ființa cea mai dragă ce-i scuză atunci când ”puișorul” e copleșit de sarcini. Tot universul se înclină în fața acestor pui firavi, nimeni nu e îndeajuns de competent ca să-l instruiască pe simțitorul îmbrăcat în mariner sau în cavaler de roșiori. Și ”mititelul” are voie să facă tot ce-i trece prin cap, chiar dacă asta ar însemna să cheltuiasca într-o clipă bani buni pe nimicuri din plastic și cu baterii sau să vorbească urât cu orice ființă care nu poartă o aură ca a lui.

Am cunoscut, e drept, și domni Goe trecuți de 25 de ani, iar asta e partea cu adevărat tristă. E firesc și frumos să-ți iubești mama. Dacă însă după o vreme ai impresia că fără a o ține de mână nu reușești nimic în viața asta, atunci mă tem că ești condamnat a trăi într-un glob colorat. Un Goe matur (?!) al timpurilor noastre consideră că a face omletă e o treabă peste puterile sale, a avea un loc de muncă plătit decent e cu mult sub nivelul său de pregătire și a înnopta în cort e o adevărată expunere față în față cu doamna moarte.

Îmi place Caragiale, dar astfel de personagii n-aș primi în veci pe scena vieții mele, parol!