Prin iulie anul trecut mi-am făcut blogul ăsta. Am fost atât de impresionată de o scenă văzută într-o zi, încât am spus că merită să scriu despre durerea unui om greu încercat. M-a emoționat până la lacrimi, recunosc.
Mă uit acum la postarea aia și-mi vine să râd. Dacă stau să analizez și titlul, abia îmi stăpânesc lacrimile. De râs de data asta.
Bărbatul acela rănit până în adâncul inimii are acum o iubită cu douăzeci de ani mai tânără. Și-a bagat chiciorul în ea de inimă, cum ar veni.
Cică să mai crezi în mituri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce ziceam de iubirea absolta ! :))
RăspundețiȘtergerenu e condamnabil , temei legitim , acceptat religios in context, dar nu-i in schema .
as miza totusi, pe apelativul - cu ghilimelele de rigoare: "iubita". :))
da, uite un donjuan de 70 de ani!
RăspundețiȘtergeremi-e așa o scââârbă.
oo, 70 ?!
RăspundețiȘtergereasta-i, mai degraba, test de anduranta ! :))